Nicu Vladimir

Nicu Vladimir

naos

Pribegi la porți închise,

tăcerea ce le poartă

nu este ferecată.

Ferestrele-i-s deschise

ca aripi răsfirate,

de zbor cuprinse-n toate,

de toate necuprinse.

corăbier de vise

Sub pașii mei, atâtea căi au fost văzduh sau volburi,

grei, cu-atât mai grei cu alte volburi strânse printre ei.

Dar în derivă și furtuni, limanuri dintre aburi,

lumi, magice lumi, din orizonturi își înalță culmi

când, călător prin aste părți, în ale cerurilor

hărți, (ce, nescrise, ca unui timonier de vise

cu astre-mi luminează porți), citesc ai valurilor

sorți peste vâltori, care se-aleg, din volburi,călători

în ape tot mai necuprinse.

Catarge-s ancore de vise.

                              

Ropot mut peste tumult

Știre are de oștire
valul ierbii sfărâmat
în lupte, între copite
ori sub trup însângerat.

Valul ierbii-i iar în fIre
peste trupul secerat,
precum caii din oștire
din coama-i stă aplecat

să tresalte din morminte,
pe grumaz zefir de ploi,
trupuri vânt în șei de-argint
și-n armuri de raze moi,

albe umbre scânteiate
peste tulburile flamuri
ce în alb sunt preschimbate
cai de spume-i-nalță-n hamuri

și-i întoarce din soroace
la oștesc triumf să treacă
în ropot mut peste tumult
calea păcii s-o petreacă,

precum în cer, și pe pământ.
Dar nu e pe pământ ca-n cer
cât soarele este răsfrânt
de patimi cu luciri de fier.

paos

Și slovele care s-au scris

cu picuri vii de curcubeu

din ochiul cerului deschis

ivesc fântâni, limpezi mereu ,

clipinde-n tainice cărări

în calea pașilor ce-aduc

ecou în tainice chemări

și-n tainițe urmele-și duc

să se cufunde în tăceri

și-n nimbul timpului în paos.

Atât de vag,.. în depărtări

pălește parcă-al lumii haos.

Pălesc în pulberi reci culori

de pe fațade ce, ades,

în cale aduceau fiori.

Culori urzite-n raze țes...